Romani 8:37

Prin dragoste voi fi biruitor!
Prin dragostea Celui ce nu-mi era dator,
dar Care a murit pe cruce, plătindu-mi datoria
pentru ca eu, nevrednic, prin El să capăt veșnicia.

Mai mult decât biruitor prin a Lui dragoste voi fi!
Căci peste mine o revarsă din veșnicie-n fiecare zi.
Și chiar și-atunci când ziua n-o să mai existe,
prin har, a Lui iubire, spre El o să mă miște!

Prin cruce Isus a fost și e biruitor!
În cruce vedem dreptatea veșnicului Ziditor.
Dar după ce adânc privirea-n cruce-am pironit,
vedea-vom bunătatea Lui și dragostea-I mai deslușit!

Căci n-a fost, nu este și nici nu va mai fi
o Dragoste atât de mare, ce pân` la cruce ar iubi.
E drept c-au fost și alții ce au murit pe cruce-ngrozitor,
Dar în pieptul lor ardea iubirea Celui ce-a fost și e biruitor!

Predă-te, cazi, aruncă-ți viața toată la pământ!
Primește azi iertarea: iubirea Celui veșnic sfânt.
Iubirea Lui în piept va arde și chiar de azi va-ncepe-a curăți
tot ce-i murdar, nevrednic, pe tine însuți te va răstigni.

Dar nu te-ngrijora, căci prin dragoste vei fi biruitor.
Prin dragostea Celui ce nu-ți era dator,
dar Care a murit pe cruce, plătindu-ți datoria
pentru ca tu, nevrednic, prin El să capeți veșnicia.

Timpul care e pierdut

Nu-i pierdut timpul pe care-l stai în rugăciune,
pierdut e acela în care n-ai cui, o vorb-a spune.
Nu-i pierdut timpul pe care-l petrecî în al Domnului Cuvânt,
pierdut e acela care-ai vrea uitat să fie, când fi-va-ți trupul în mormânt.

Nu-i pierdut timpul când stai și-l asculți pe al tău scump frate,
pierdut e acela când meditezi la fapte ce ar trebui uitate.
Nu-i pierdut timpul când îți întărești sora-n slăbiciune,
pierdut e acela când n-ai avut nicio-mbărbătare-ai spune.

Nu-i pierdut timpul în care l-ai iubit pe cel ce-a fost odată lângă tine,
pierdut e acela în care altul ți-a așteptat iubirea, dar a văzut că nu mai vine.
Nu-i pierdut timpul în care plâns-ai cuprins de-al dragostei fior,
pierdut e acela în care n-ai iubit pe acei ce fără pace mor.

Nu-i pierdut timpul pe care-n dragoste tu l-ai jertfit,
pierdut e acela în care doar la eul firii te-ai gândit.
Nu-i pierdut timpul pe care alții nu dau doi bani,
pierdut e acela în care i-ai urât pe-ai tăi dușmani.

Nu-i pierdut timpul când ciulești urechea la ce-ți spune Dumnezeu,
pierdut e acela când avut-ai inima-mpietrită de păcatul greu.
Nu-i pierdut timpul când aștepți în tăcere ajutorul lui Isus,
pierdut e acela când ai căutat degeaba-n jos și-n sus.

Nu-i pierdut timpul în care te dai pildă turmei,
pierdut e acela în care le pui poveri pe umeri.
Nu-i pierdut timpul în care-l pui în inimi pe Hristos,
pierdut e acela în care bota adâncește rana până-n os.

Nu-i pierdut timpul cât te chinui să ții mielușeii lângă Domnul,
pierdut e acela când fără dragoste, le întreții doar somnul.
Nu-i pierdut timpul cât le vorbești de dragostea Celui care te-a salvat.
pierdut e acela când nu-ți dai seama că lângă tine e doar trupul. Mintea a plecat.

Nu-i pierdut timpul pe care-l stai în rugăciune,
pierdut e acela în care n-ai cui, o vorb-a spune.
Nu-i pierdut timpul pe care-l petreci în al Domnului Cuvânt,
pierdut e acela care-ai vrea uitat să fie, când fi-va-ți trupul în mormânt.